Logos Multilingual Portal

Select Language



Karl Heinrich Marx (1818-1883)
He was born in Trier, Germany, in 1818. He studied law in Bonn and Berlin, but he was especially interested in history and philosophy, in particular in relation to Hegel and Feuerbach. For a while he was the editor of a magazine of radical tendencies, the "Rheinische Zeitung". After its closure, he moved to Paris (1843), where he became a communist and a revolutionary, and then to Brussels (1845). In the meantime, in 1843 Marx married Jenny von Westphalen.
In collaboration with Engels, whom he had met in Paris in 1844, in 1848 he finished writing The Communist Manifesto, in which they attacked the state as a means of oppression. He was expelled from Brussels, so he settled in London, where he studied economy and wrote the first volume of his main work, Das Kapital (1867, two further volumes were added in 1884 and in 1894). He was one of the most important participant in the First International, from 1864 until its end in 1872. The last decade of his life was characterized by many health problems. He is buried in Highgate Cemetery, in London.
Marx is one of the most important socialist thinkers to emerge in 19th century. His ultimate concern was with human freedom and capitalism he considered as being the greatest enemy to this freedom. He is also known for his materialistic view of history.
One of Marx' most often quoted assertion is that "religion is the opium of the people."


links:
 - The Marx and Engels Internet Archive

acest om este rege pentru că ceilalți oameni se comportă smerit în fața lui. Ei cred că el este altfel decât supușii pentru că el este rege
autorul este productiv, nu în măsura în care produce idei, ci în măsura în care îmbogățește pe editorul care îi publică operele
banul, având proprietatea de a cumpăra tot, de a achiziționa orice, este obiectul desăvârşit al posesiei. Universalitatea calității sale este atotputernicia esenţei sale. De aceea banul e considerat ceva atotputernic
bunurile apar la prima vedere lucruri naturale, banale. Dar analiza lor scoate în evidență că sunt lucruri foarte ciudate, pline de subtilități metafizice și de capricii teologice
burghezii noștri, nemulțumiți de a avea la dispoziție nevestele și fiicele proletarilor, fără să mai vorbim de prostituatele obișnuite, găsesc o mare plăcere din a-și seduce unul altuia nevasta
circumstanţele crează omul în aceeaşi măsură în care omul crează circumstanţele
comunismul este unitatea esențială a omului cu natura, adevărata reînviere a naturii sale, naturalismul realizat al omului și umanismul realizat al naturii
cu cât mănânci și bei mai puțin, cu cât mergi mai puțin la teatru, la dans, la restaurant; cu cât gândești mai puțin, iubești, teoretizezi, cânți, pictezi, faci scrimă, cu atât economisești mai mult, cu atât mai mult crește comoara ta, pe care nici moliile nici rugina nu o vor putea devora, capitalul tău. Cu cât ești mai puțin, cu cât mai puțin îți trăiești propria viață, cu atât ai mai mult, cu atât mai mare este viața ta alienată, cu atât mai mare este depozitul ființei tale înstrăinate
dacă o anumită libertate este pusă în discuție, atunci libertatea însăși este pusă în discuție
devalorizarea lumii oamenilor creşte direct proporţional cu valorizarea lumii lucrurilor
dezvoltarea liberă a fiecăruia este condiția dezvoltării libere a tuturor
filozofii n-au făcut decât să interpreteze lumea în mod diferit; este vorba totuşi de a o schimba
hamalul se deosebește mai puțin de filozof decât buldogul de ogar. Diviziunea muncii este cea care a deschis o prăpastie între cei doi
ideologia dominantă a fost întotdeauna ideologia clasei dominante
în crize izbucnește o epidemie socială care ar fi părut o absurditate în orice epocă anterioară: epidemia supraproducției
încă de la naşterea lor, marile bănci, pavoazate cu lozinci naţionale, nu erau altceva decât asociaţii de speculanţi privaţi care se plasau pe lângă guverne...
întreaga istorie a industriei moderne arată că dacă nu se frânează capitalul, el va acționa crud și fără scrupule la scufundarea întregii clase muncitoare, până la cea mai joasă degradare
muncitorul devine o marfă cu atât mai ieftină, cu cât produce mai multe mărfuri
muncitorul sărăcește cu atât mai mult, cu cât mai multă bogăție produce
nu conștiința determină viața, ci viața determină conștiința
paradigma prostiei: Banii transformă fidelitatea în infidelitate, iubirea în ură, ura în iubire, virtutea în viciu, viciul în virtute, servitorul în stăpân, stăpânul în servitor, idioția în inteligență, și inteligența în idioție
teoria comunismului se poate rezuma intro singură frază: abolirea proprietății private
violența este moașa fiecărei vechi societăți care este insărcinată cu una nouă